Cea dintai si singura esentiala bucurie a omului este caritatea, adica o neobosita justificare a bucuriei existentei. A face din viata ta si cunoasterea ta o permanenta bucurie - in pofida tuturor mizeriilor si intunecimilor, si pacatelor, si neputintelor , si dezanadejdilor - iata o datorie cu adevarat virila, o datorie a omului si a omeniei din tine. A face din viata ta o victorie continua asupra mortii, contra raului, contra intunericului - aceasta este o datorie pentru care nici o morala din lume si nici o societate nu poate sa treaca. Bucuria de a fi viu, oricat de deznadajduite ar fi baltile din sufletul tau si din jurul tau nu e tot una cu optimismul vulgar al simplei existente biologice. Bucuria vietii depaseste cu mult confortul si sanatatea. Ea nu exclude suferinta, agonia, disperarea - ci dimpotriva, le implica. Pentru ca nu inseamna nimic a te bucura de viata atunci cand ea nu-ti intampina obstacole si crucificari. Nu pretuieste decat bucuria care a trecut prin toate incercarile si a indurat toate umilintele omului. Cunosti atunci acea inseninare pe care ti-o da sentimentul victoriei vietii din tine, caritatea, siguranta ca nu mai esti singur,bucuria ca dai altora, deci ca acei altii exista, deci ca ai trecut peste hotarele egoismului tau, hotare inlauntrul carora a luat nastere suferinta."
No comments:
Post a Comment